Tratament naturist pentru hemoroizi

 

 

Hemoroizi - tumefacții dureroase ale venelor recto-anale. Această afecțiune poate produce dureri, sângerări anale și dificultăți ale defecației.

 

Dar ce duce la apariţia de hemoroizi?

Iată câteva exemple :

- sedentarismul şi lipsa activităţii fizice regulate
- alimentaţia necorespunzatoare (exces de carne, un consum redus de fructe, legume, cereale, iaurturi)
- constipaţia cronică şi eforturile de a avea scaun
- stresul
- creşterea în greutate
- fumatul
- sarcina (presiunea fătului în abdomen şi schimbările hormonale – apar doar pe timpul sarcinii şi apoi dispar)

Pe lângă tratamentul medicamentos adecvat, există şi remedii naturiste pentru tratarea acestei afecţiuni, cum ar fi :

Macerat la rece din plante.

Acesta se pregătește astfel:

Luaţi următoarele plante: muguri de plop 100g, castan 100g, mărul lupului 30g, sânziene 100g, sulfină 100g, rostopască 100g, anghinare 50g, armurariu 100g, măceșe 100g, cătină 100g și amestecaţi-le într-o pungă (de preferat din hârtie). Seara se iau 5 linguri de plante din aceasta pungă și se pun într-un litru de apă plată.

Se lasă la macerat până dimineața. A doua zi se strecoară și se va bea câte un pahar de 4 ori pe zi pe parcursul zilei.

Amestec sublingual

Din punga cu amestecul de plante de mai sus, se pun plante într-o râșnită de cafea (atât cât încape în râșniță) și se face pulbere. Se ia câte o linguriță de pulbere de 4 ori/zi, se mestecă în gură timp de 10 minute și se înghite cu apă sau macerat din plante.

•Băi de şezut.

Acestea se realizează cu ceaiuri din plante 100% naturale. Ceaiul din frunze de afin reprezintă una dintre cele mai bune plante cu ajutorul cărora se pot face băi de şezut. De asemenea, ceaiul de coada şoricelului are proprietăţi foarte bune, pentru tratarea bolii hemoroidale. Ceaiul de coada calului este şi el extrem de bun pentru efectuarea băilor calde de sezut. Astfel, se pot aplica şi comprese direct pe zona anală.

Cataplasmele cu argilă pentru hemoroizi.

În cazul in care te confrunţi cu hemoroizi externi, poţi apela la cataplasmele pe bază de argilă. Amestecă un pumn de argilă cu apă caldă până când obţii o pastă omogenă. Unge zona inflamată cu această pastă şi las-o să acţioneze două ore. Pentru rezultate cât mai rapide şi cât mai eficiente, aplică această pastă zilnic, timp de o lună.

Remediu cu usturoi şi lapte.

O reţetă foarte bună pentru hemoroizi externi este urmatoarea: 3-4 căţei de usturoi zdrobiţi cu tot cu coajă, un pahar de lapte crud, se amestecă bine usturoiul cu laptele şi se aplică comprese. Durerea dispare chiar de la prima compresă şi în 3-4 zile hemoroizii se retrag. Compresele se aplică seara. Tratamentul se face 7 zile.

Nu uitaţi să distribuiți acest conținut pe rețelele dvs. sociale. Sigur cineva poate găsi aici ceva interesant!

 

Preparare tinctură

   20180413_141552

 Tinctură de propolis

 

 Pentru tinctura de propolis aveți nevoie de un recipient din sticlă, 100 g alcool de 80-86º în care adăugați 20 g de propolis întărit (ținut la frigider în prealabil timp de 24 de ore). Cele două ingrediente se încălzesc pe o baie de abur care nu trebuie să depășească temperatura de 30-40º C și se amestecă continuu timp de câteva minute. Procesul de încălzire pe baia de abur se repetă zilnic, timp de o săptămână, după care se lasă la decantat și se păstrează doar lichidul limpede, fără depuneri.

Folosită intern, tinctura de propolis are efect analgezic, antihemoragic, antifungic, antiseptic (al căilor respiratorii, al tractului urinar și intestinal), antiviral, bactericid, bacteriostatic, febrifug, regenerant epitelial și stimulent asupra sistemului imunitar și al proceselor de regenerare.

 

     Tinctură de cimbru

 

Cimbrul proaspat cules se pune intr-o sticla cu gura larga sau un borcan. Se toarna alcool cat sa acopere planta si se lasa la macerat timp de 20 de zile. Se strecoara si se pastreaza in sticle mici, inchise la culoare, departe de lumina si caldura.

Tinctura de cimbru se foloseşte ca remediu în caz de crampe abdominale, tuse convulsivă, astm bronşic, infecţii renale. Se ia câte o linguriţă diluată într-un pahar de apă, de trei, patru ori pe zi.

 

     Tinctură de iris(stânjenel)

 

Tinctura se prepară din 50 g de rizom mărunţit, peste care se toarnă un sfert de litru de alcool de 70 de grade. După 15 zile, lichidul se filtrsticlei se păstrează la rece, în sticle mici, de culoare închisă. Tinctura de iris calmează spasmele abdominale. Se iau câte zece picaturi pe zi, diluate in puţină apă.

Irişii, ca plante vindecătoare, sunt utilizaţi mai ales pentru problemele pielii, preparatele din această plantă vindecând ulceraţiile, ulcerele scrofuloase, arsurile, bătăturile, dar fiind utile şi in tratarea altor boli.

 

      Tinctură de tătăneasă

 

Tătăneasa este una din cele mai preţioase plante medicinale de pe meleagurile noastre. În scop terapeutic, de la tătăneasă se foloseşte, mai ales, rădăcina. Ca să prepari tinctura de tătăneasă, ai nevoie de câteva rădăcini bine curăţate şi spălate. Se pun rădăcinile intr-un vas de sticlă, borcan, şi se toarnă peste ele rachiu de secară sau de fructe, cât să le acopere bine. Amestecul, bine acoperit, se lasă la macerat, la căldură, la soare ori lângă o sursă de căldură, pentru două săptămâni. Se filtrează şi se păstrează la rece, în sticle mici. Pentru uz intern, tinctura se combină cu ceai sau se diluează cu apă.

Extern, se adaugă la comprese sau se foloseşte în masajul local. Tătăneasa tratează răni, leziuni interne şi externe, reumatism, inflamaţii articulare, contuzii, hematoame.

 

      Tinctură de brânca ursului

 

Se culeg frunze şi tulpinile de brânca ursului, se taie mărunt şi se introduc într-o sticlă. Se toarnă alcool rafinat de 38-40 grade si se lasă două săptămâni la loc călduros. Se iau câte 30 de picături, de 2 ori pe zi, împreună cu ceai de creţişoară.

Se administrează ca adjuvant în boli venerice (gonoreea, sifilisul, chlamidya, etc), amenoree, anexită, digestie dificilă, balonări frecvente însoţite de colici, frigiditate, impotenţă hormonală şi vasculară, insuficienţă renală, îmbatrânire prematură, menopauză prematură, metroanexita, stări de oboseală şi epuizare ca urmare a efortului fizic şi intelectual exagerat, sterilitate feminină, sterilitate masculină.

 

      Tinctură din coji de nuci verzi

 

Se umple un borcan cu coji de nucă sau nuci tăiate în patru şi se toarnă peste ele alcool de 40 de grade, votcă sau ţuică de casă, cât să le acopere. Se lasă la macerat timp de 2-3 săptămâni, după care se filtrează şi se păstrează la răcoare, în sticle mici, închise la culoare.

Tinctura de nuci se administrează întotdeauna amestecată cu o jumatate de pahar cu apă, cu 15-20 minute înainte de masă, de 2-3 ori pe zi, timp de câteva săptămâni, până la o lună şi jumatate.

Nucile verzi, sursă naturală de iod, mai conţin taninuri cu efect anticancerigen, antibacterian, antihepatotoxic, antihipertensiv şi antitumoral. Iodul din coaja verde de nucă stimulează creşterea imunităţii, are rol antiseptic şi antibacterian. Cojile verzi de nucă sunt de 40 de ori mai bogate în vitamina C decât portocalele şi de 10 ori mai bogate decât sucul natural de lămâie.

 

      Tinctură de coada şoricelului

 

Florile de coada şoricelului se culeg in jurul prânzului, pe soare puternic, atunci când şi proprietăţile plantei ating punctul maxim. Se pun într-o sticlă sau un borcan, fără a fi îndesate şi se toarnă alcool cât sa le acopere bine. Se lasă la macerat, timp de 14 zile, lângă o sursă de căldură ori la soare. Vasul se agită de mai multe ori pe zi.

După 14 zile, se strecoară şi se păstrează la rece, in sticle de culoare închisă. Faţă de ceai, tinctura are avantajul că alcoolul extrage toate proprietăţile terapeutice din plantă şi se poate păstra o perioadă îndelungată de timp, chiar pe timpul iernii.

Tinctura se foloseşte în caz de enterocolita gastrică, colici gastrici, dischinezie biliară, insuficientă hepatică, colici hepatice, bronşite, cistite, anorexie, dispepsii. Extern se recomandă în hemoroizi, ulcere varicoase, abcese dentare, arsuri, plăgi purulente, eczeme zemuinde.

 

Uleiul esenţial – proprietățile uleiurilor esențiale

 

Denumite şi esenţe vegetale, uleiuri volatile sau esenţe aromatice, uleiurile esenţiale sunt obţinute din frunzele, rădăcinile, florile, fructele şi din seminţele plantelor.

Uleiurile esențiale nu se folosesc la întâmplare. Întotdeauna trebuie diluate și mai ales dozate cu mare grijă. Se folosesc cantități mici, câteva picături, pentru că sunt foarte concentrate.

Ele sunt folosite de sute de ani, iar efectele lor miraculoase asupra fizicului şi psihicului uman constituie în continuare un subiect important în atenţia oamenilor de ştiinţă. Iată câteva uleiuri esenţiale cu proprietăţi medicinale remarcabile:

 

 

Uleiul esenţial de bergamota

 

Uleiul esenţial de bergamota este un ulei parfumat, obţinut din fructele arborelui Citrus Beragamia, originar din sud-estul Asiei. Este un ulei utilizat nu doar pentru aromoterapie ci şi în compoziţia parfumurilor şi a apei de colonie.

 

Ulei esenţial de lavandă

 

Este cel mai des folosit şi mai cunoscut ulei esenţial şi considerat de mulţi aromaterapeuţi un panaceu universal. Are proprietăţi analgezice, antidepresive, antiseptice, antivirale, tonic general. Deosebit de eficient în combatera durerilor de cap şi în vindecarea arsurilor.

 

Uleiul esenţial de busuioc

 

Are un miros proaspăt şi  este adesea utilizat în aromaterapie. Mirosul acestuia, trezeşte mintea la claritate şi gândire, calmează, relaxează congestia sinusurilor, este eficient în tratarea răcelilor şi a febrei. Datorită energiei sale fierbinţi, se distinge prin eficienţa în bolile bronhopulmonare, hormonale, nervoase (epilepsie, paralizie) şi psihice (depresie şi astenie în special) precum şi în tratarea problemelor menstruale. Combate surmenajul, anxietatea, şi cefaleea.

 

Uleiul esenţial de rozmarin

 

Notele sale de vârf proaspete împrospătează şi fortifică fiind deosebit de util în întărirea memoriei, este un tonic excelent pentru pielea capului prevenind apariţia mătreţii şi ajutând la creşterea părului. Are proprietăţi analgezice, antiseptice, carminative, digestive, stimulente, tonic general. Şi pe deasupra, în tradiţiile orientale este considerat un simbol al prieteniei şi al iubirii.

 

Uleiul esențial de lemn de trandafir

 

Acesta ajută la calmare, echilibrează stările emoționale și e recomandat pentru a induce starea de relaxare.

 

Uleiul esenţial de lemn de cedru

 

Aceasta este un ulei parfumat care provine din lemnul arborelui Juniperus virginiana, întâlnit în America de Nord. Arborele a fost descoperit în urmă cu mii de ani, încă din Egiptul antic, iar acest ulei se consideră că ar fi unul dintre primele extrase vreodată.

 

Uleiul esențial de tămâie

 

Uleiul de tămâie e recomandat în cazuri de depresie postnatală, detensionează și limpezește mintea. Se poate combina cu santal pentru efect antistres.

 

 Ulei esenţial de eucalipt

 

Există peste 600 specii de eucalipt dintre care cca 20 sunt utilizate pentru producerea uleiurile esenţiale. Uleiul esenţial de eucalipt este cel mai folosit ulei în tratarea simptomelor de răceală, gripă şi alte boli ale sistemului respirator. Deosebit de util în masarea zonelor tensionate. Are proprietăţi analgezice, bactericide, antinevralgice, expectorante, febrifuge.

 

Uleiul esenţial de iasomie

 

Uleiul esenţial de iasomie cu miros dulce se extrage din Jasminum grandiflorum, o floare care îşi are originile în China. Uleiul esenţial de iasomie este destul de scump şi are proprietăţi importante, ajutând la vindecarea a multor probleme de sănătate de la depresie până la durerile presupuse de naşterea naturală. Este cunoscut mai ales pentru proprietăţile sale relaxante.

 

Ulei esenţial de geranium (Pelargonium graveolens)

 

Este unul dintre cele mai utile uleiuri folosite în masajele anticelulitice. Ajută la cicatrizarea rapidă a rănilor şi are rezultate bune în atenuarea durerilor menstruale. Are o aromă oarecum asemănătoare cu aroma de trandafir şi este folosit cu succes fabricarea cosmeticele homemade. Totodată, creează o senzaţie de confort şi siguranţă.

 

Uleiul de ricin

 

Compresele cu ulei de ricin sunt plasate pe piele pentru a creşte circulaţia şi pentru a promova vindecarea şi regenerarea ţesuturilor şi organelor afectate. Este folosit pentru a stimula ficatul, ameliora durerea, creşte circulaţia limfatică, reduce inflamaţia, şi îmbunătăţeşte digestia.

 

Ulei de Ylang-Ylang

 

Ylang-Ylang înseamnă „floarea florilor” în limba malaysiană şi are o aromă exotică. Este folosit pentru tratarea neliniştii, furiei, depresiei. Are proprietăţi antidepresive, antiseptice, puternic afrodisiace, sedative. Are o aroma puternică, dulce iar atunci când este folosit într-un ulei de masaj reduce inhibiţiile şi aprinde pasiunea.

 

Ulei esenţial de mentă

 

Previne răcelile şi gripa, este folosit cu succes în inhalaţii şi băi cu abur faciale pentru a curăţa tenul afectat de acnee. Are proprietăţi analgezice, antiseptice, antispasmodice, digestive, expectorante, tonic nervos. Din punct de vedere psihologic ajută la concentrarea atenţiei.

 

Uleiul esenţial de lămâie

 

Nu este nici o supriză că uleiul esenţial de lămâie este unul preferat de multe persoane. Lămâia este foarte apreciată atât pentru mirosul sau cât şi pentru faptul ca are numeroase calităţi terapeutice. Aceasta îmbunătăţeşte capacitatea de concentrare, uşurează procesul digestiei şi reduce simptomele artritei şi acneei.

 

Ulei de arbore de ceai (Melaleuca alternifolia)

 

Este foarte eficient împotriva virusurilor, bacteriilor, ciupercilor; previne apariţia răcelilor şi a gripei. Are proprietăţi antiseptice, antivirale, bactericide, ciactrizante, fungicide, stimulante.

 

Ulei esenţial de vetiver

 

Uleiul esenţial de vetiver este supranumit „uleiul liniştii”. Are o aromă care aduce cu mirosul pământului. Vetiverul alungă moliile, este indicat pentru tenul matur, relaxează, stabilizează.

 

Uleiul esenţial de muşeţel

 

Muşeţelul este cunoscut pentru caracteristicile sale calmante (în special ale ceaiului). Uleiul esenţial se extrage din frunzele plantei. Exista două tipuri de muşeţel (roman şi german), iar uleiul esenţial utilizat pentru aromoterapie poate fi obţinut din ambele soiuri deşi proprietăţile acestora sunt ușor diferite.

 

Uleiul esențial de magnolie

 

Îmbunătăţeşte starea de spirit, e antidepresiv. E un bun calmant în special în cazul emoțiilor puternice. Liniștește și redă optimismul.

 

Uleiul esențial de fragonia

 

Ajută la armonizare și împăcare cu sinele, echilibrare mentală și sufletească, îndepărtează gândurile negative și ajută la reinstalarea optimismului. De ajutor în cazurile de epuizare fizică și mentală, de lipsă de energie sau oboseală cronică.